Din ce in ce mai des specialistii, dar mai ales nespecialistii, constata prezenta unei confuzii generalizate atunci cind au loc dezbateri privind problematicile legate direct, sau indirect, de sfera securitatii natiunii.
Uneori putem sesiza ridicolul. Un exemplu in acest sens l-a constituit pozitia unui lider de ONG atunci cind au fost aduse in dezbatere publica setul de legi privind securitatea natiunii. Cind s-a ajuns la proiectul de lege privind activitatea din sfera securitatii – care incearca sa adapteze legea sigurantei nationale – distinsul conducator de ONG a sustinut, spre amuzamentul celor prezenti, ca trebuie eliminat cuvintul “securitate” din ratiuni de posibila conexiune cu fosta institutie a lui Ceausescu!

Aceasta atitudine, prezenta la multi dintre contemporanii nostri, are o dubla explicatie: pe de o parte, manipularea publica declansata dupa anul 1990 care viza reducerea potentialului operational al comunitatii nationale de informatii (pentru a permite “cucerirea” Romaniei prin modalitati de agresiune non-militare) si, pe de alta parte, insuficienta preocupare a institutiilor guvernamentale, ONG-uri sau formatori de opinie de a explica oamenilor ca acest concept – securitate – este inclus in denumiri cu valente globale (Consiliul de Securitate al ONU) sau regionale (Organizatia pentru Securitate si Cooperare in Europa – OSCE).

Securitatea, ca si concept de maxima generalitate, este in acelasi timp un parametru de stare si o procesualitate socio-economica. Cu exceptia unei Hotariri a CSAT din anul 2002, nu exista un act normativ care sa defineasca acest domeniu. Un proiect care sa fie denumit “Lege privind activitatea din sfera securitatii Romaniei” ar putea inlocui cu succes actuala lege a sigurantei si ar putea oferi o prima definire – validata printr-un text de lege – a conceptului “securitate nationala” si ar putea face precizarile legale privind componenta si atributiile institutiilor in acest domeniu.

In opinia mea pot exista mai multe perspective din care putem defini conceptual securitatea natiunii, astfel:
1. Securitatea natiunii poate fi formata din securitatea interna si securitatea externa.
2. Securitatea poate fi formata din aparare militara, securitatea publica (care poate include si protectia publica) si intelligence.
3. Securitatea poate include activitati de tip safety (siguranta) si protection (protectie). Activitatea de tip safety presupune functionarea in parametrii proiectati ai unui sistem (organizarile sociale au particularitati de care trebuie sa se tina seama) si protectie, altfel spus contracararea agresiunilor externe asupra sistemului si mentinerea lui in parametrii specifici starii safety. Putem accepta ca atunci cind se vorbeste despre siguranta publica sa intelegem acea stare in care legalitatea este respectata iar comunitatile umane evolueaza in paramaterii normali ai unei societati democratice.

Profesionalizarea politicului

Revista Lumea sub lupa

Motto: Accept ideologiile, dar detest metodologiile.

Copacul ideologiilor va fi veşnic verde, susţin unii analişti politici. Din păcate, la umbra acestui copac cresc majoritatea ciupercilor politice. Ca şi ciupercile majoritatea acestora au existenţe efemere dar consecinţele toxice ale existenţei acestora viciază, de cele mai multe ori, o întreagă naţiune.
De foarte multe ori prin profesionalizarea politicului se susţine promovarea tehnocraţilor. Fals. Domeniul de intervenţie al decidenţilor politici – naţiunea - este o construcţie socio-economică extrem de complexă în care modelele de intervenţie sistemice îşi dovedesc rapid limitele. O naţiune nu este o sumă mecanică de componente ci este un organism viu, cu milioane de „celule” umane care depind de deciziile politicienlor.

Citeste intreg articolul: LINK

Dialogul social – componentă a parteneriatului public-privat O posibilă conceptualizare şi abordare “Stregthening Social Dialogue in private security industry" Bucureşti, 10-11 decembrie 2008 Unde se află azi România din perspectiva dialogului privind industria privată de securitate? Pentru a răspunde la această întrebare ne propunem să abordăm următoarele aspecte: 1 cadrul legal privind definirea domeniului securităţii naţionale; 2 parteneriatul public-privat ca soluţie a gestionării acestui domeniu; 3 industria privată de securitate ca parte a parteneriatului public-privat. Din analiza cadrului legal actual vom constata că nu există un document care să valideze unitar domeniul securităţii şi, implicit, nu există un sistem de referinţă la care să ne raportăm atunci cînd ne propunem soluţionarea relaţiei public-privat, în diversele aspecte privind securitatea unei naţiuni. Pe de altă parte, există confuzia (probabil din preluarea mimetică a unor sintagme din legislaţia altor state) referitor la domeniul securităţii prin avansarea unor expresii de genul „privatizarea securităţii” sau chiar „industria de securitate privată”. Dacă avem respect faţă de rigoarea conceptuală şi faţă de unele definiri ale domeniului securităţii vom susţine că operăm cu „servicii publice” sau „servicii private” de securitate. În perspectiva mea securitatea este, pe de o parte, un parametru de stare, şi, pe de altă parte, o procesualitate socială propriei fiecăre naţiuni, comunitate sau cetăţean. Această dublă calitate impune acurateţe şi responsabilitate în abordarea domeniului securităţii. Cititi intreaga prezentare: LINK

Intelligence – nevoia unei noi paradigme

Revista PERISCOP

Intelligence este un termen care, în sens general, este acceptat ca definind sfera de activitate a serviciilor de informaţii, adică activităţi incluse în domeniul informaţiilor, contrainformaţiilor şi protecţiei. În sens tradiţional, intelligence cuprinde sfera informaţiilor de securitate, adică a celor care sunt utilizate în deciziile privind securitatea unei naţiuni.
Reconceptualizarea noţiunii de securitate naţională a determinat nevoia unei noi paradigme, a unui nou model de intelligence. Pe principiul vaselor comunicante, specialiştii în intelligence din perioada războiului rece au migrat spre noile dimensiuni ale securităţii, definite de noile familii de agresiuni. Agresiunile materiale, energetice, militare au cedat locul celor din spaţiul virtual sau, mai nou, celor din sfera resurselor energetice, alimentare, de apă sau de cunoaştere (knowledge).

Citeste intreg articolul: LINK