Activitatea serviciilor de securitate (paza si protectie mai pe limbajul de lemn al celor de la Interne) la ora actuala constituie subiectul unei legi apartinind guvernului Nastase, de pe vremea cind ministrul Ioan Rus si generalul Toma Zaharia conduceau destinele acestei institutii. Aceasta lege a aparut sub denumirea "Legea nr.333 din 8 iulie 2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor si protectia persoanelor" si prevede, printre altele:
Art.22 al (4) - "Societatile specializate de paza si protectie nu pot adopta insemne, uniforme, legitimatii, accesorii de echipament sau denumiri identice, asemanatoare sau de natura sa conduca la confuzii intre acestea, precum si cu cele ale autoritatilor publice ori ale organismelor internationale la care Romania este parte"
Art.22 al.(5) - "MODELUL echipamentului personalului de paza si protectie se stabileste prin hotarire a Guvernului..."
Guvernul, incalcind grav toate actele normative privind transparenta proceselor decizionale si obligatia sa de a consulta "beneficiarii" actelor sale a initiat HG nr.519/2004 prin care, in cadrul art.1, stabileste ARTICOLELE DE ECHIPAMENT precum si CULORILE ACESTORA in total dispret fata de articolele de lege mai sus prezentate si al dreptului la identitate al firmelor private. Din pacate membrii Guvernului nu cunosc ca imaginea publica precum si insemnele unei firme constituie BUN DE PATRIMONIU, ele se construiesc in timp si cu costuri importante si nu pot fi UNIFORMIZATE printr-un simplu act normativ !
Sesizind acesta grava incalcare a dreptului la identitate si prevederile Legii 333/2003 Patronatul Serviciilor de Securitate s-a adresat justitiei pentru revenirea la normal. In acest sens prin adresa nr.175 din 11 mai 2004, presedintele Consiliului Director, Popescu Ion, se adreseaza presedintelui Tribunalului Municipiului Bucuresti, pentru solutionarea spetei in cadrul instantei conteciosului administrativ.
Prin sedinta publica din 09 noiembrie 2004, Curtea de Apel Bucuresti, sectia contecios administrativ si fiscal, admite actiunea formulata de Patronatul Serviciilor de Securitate si anuleaza HG 519/2004 privind stabilirea modelului echipamentului pentru agentii de paza din cadrul societatilor specializate particulare.
Guvernul Romaniei si Ministerul Administratiei si Internelor - dupa ce au rezolvat toate celelalte probleme de interes national - persista in stupizenia de atitudine si, prin Secretariatul General al Guvernului (unde isi dovedea competentele in materie Eugen Bejinariu, actualul deputat PSD), inainteaza recurs la Inalta Curte de Casatie si Justitie, sectia contecios administrativ si fiscal. In acest moment Patronatul Serviciilor de Securitate depune o "Intimpinare" la Inalta Curte de Casatie si Justitie, avind deplina convingere ca solutia nu poate fi decat cea normala, validata de catre Curtea de Apel Bucuresti.
In mod neasteptat si paradoxal aceasta inalta instanta, prin decizia nr.3852 din 20 iunie 2005, admite recursurile declarate de Guvernul Romaniei si Ministerul Administratiei si Internelor impotriva sentintei civile nr.2615 din 9 noiembrie 2004 a Curtii de Apel Bucuresti, sectia contencios administrativ si fiscal, casind sentinta acesteia si respingind pe fond actiunea Patronatului. Aceasta sentinta a fost semnata de catre judecatorii I.PUSOIU, R.A.LAZAR si EM.ALBU, alaturi de magistrat asistent A. FLOREA.
Probabil ca acesti distinsi magistrati sunt nostalgici dupa proiectele lui Ceausescu in care mincam la cantinele muncitoresti si urma sa ne imbracam precum coreenii, in uniforme standardizate! Daca ar avea un minim de interes pentru o documentare ar intelege ca dreptul la identitate si la DEMNITATE UMANA fac parte din prioritatile Uniunii Europene. Uniformizarea nu trebuie sa constituie preocuparea Guvernului referitor la activitatea oricarei societati private, ci trebuie sa incurajeze promovarea identitatilor performante. Un Guvern responsabil si protector al proprietatii private asa trebuie sa actioneze!
Aducerea in atentia opiniei publice a proiectului strategiei nationale de securitate a Romaniei, in urma sedintei CSAT din februarie 2006, a generat diferite comentarii si dezbateri. Majoritatea acestora sunt dovezi evidente ca sunt realizate de persoane care au o interpretare partial corecta asupra acestui gen de documente si nu sesizeaza consecintele de maxima generalitate pentru evolutia societatii romanesti. Din aceste considerente, acest studiu isi propune unele precizari conceptuale si definirea unor aspecte metodologice, avind convingerea ca este necesar acest demers pentru realizarea unor pasi concreti in procesul de EDUCATIE PENTRU SECURITATE a cetatenilor Romaniei. Educatia va permite acestora sa devina factori coparticipativi la deciziile in domeniul securitatii, la realizarea unei atitudini civice benefice pentru toti.
Citeste restul: LINK
"Spionajul high-tech si afacerile",
Daniela Toba, dr. Francisc Toba
Extras 1
In cazul super-satelitului american K.H.-11 rusii au beneficiat pur si simplu de un noroc chior, cum obisnuim sa spunem cand ne cade ceva de valoare in mana, fara nici un efort. Se stie ca in toate statele mari ale lumii, care dispun de servicii de spionaj cu misiuni globale, cunoscatorii de limbi straine, mai ales ale unor limbi aparte, au mari sanse sa fie identificati si recrutati de catre aceste servicii. Asa s-au intamplat lucrurile si cu William P. Kampiles, cetatean american de nationalitate greaca.
Perfect cunoscator al limbii elene, P. W. Kampiles a fost recrutat de catre C.I.A. de pe vremea cand era student la Indiana University in anul 1976. P. W. Kampiles a fost cooptat chiar in organul central de analiza si prelucrare a informatiilor, respectiv C.I.A. Operations Centre, situat la etajul sapte al sediului C.I.A. de la Langley, Virginia, unde mai lucrau alti 65 de specialisti in tot atatea limbi straine. Tanar si exaltat, dornic de succese rapide si fara prea multe eforturi, lui Kampiles nu i-a placut munca plictisitoare de birou, rutinanta si stresanta.
Potrivit principiului compartimentarii muncii, grecul americanizat era obligat sa lucreze in ture de cate 12 ore, inchis singur intr-un birou. Dupa numai opt luni de zile, tanarul Kampiles, inregistrand rezultate mediocre, s-a plictisit de moarte. Dornic sa ajunga ofiter operativ si sa lucreze in strainatate cu acoperire diplomatica, P. W. Kampiles a inaintat un raport personal, solicitand sa fie mutat in Directia Operativa. Datorita rezultatelor slabe in munca, aceasta cerere i-a fost respinsa. Frustrat si lovit in amorul propriu, el s-a gandit sa se razbune.
In iarna anului 1978, Kampiles a plecat in vacanta in patria sa de origine, Grecia, dar nu a plecat cu mana goala. A luat cu el si exemplarul Top Secret Nr.155 al Manualului Tehnic al satelitului K.H.-11, cel mai avansat si mai performant satelit de spionaj realizat pana la data respectiva de catre Statele Unite ale Americii. La data de 23 februarie 1978, P. W. Kampiles a luat legatura cu Ambasada U.R.S.S. de la Atena, dand de inteles ca are lucruri importante de oferit.
Peste doua zile, Kampiles a fost contactat de catre maiorul rus Mihail Zavali, atasat aero in Grecia. P. W. Kampiles ii preda acestuia, in copie, trei file din valorosul Manual Tehnic, ramanand ca in cazul in care rusul se arata interesat sa-i predea si restul manualului, in schimbul sumei de 10.000 de dolari. Pe data de 2 martie 1978 Kampiles se intalneste din nou cu ofiterul rus si grecul se multumeste doar cu 3.000 de dolari. Urmeaza si alte intalniri cu ocazia carora maiorul Zavali l-a instruit pe Kampiles ce informatii prezinta interes, pe care sa le aduca la viitoarea intalnire tot la Atena.
I s-au cerut date si despre alte tehnologii americane de varf, realizate sub egida C.I.A., precum si cu pivire la organizarea si incadrarea Agentiei Centrale de Informatii. Urmatoarea intalnire nu a mai avut loc.
La mai putin de o luna de la inapoierea sa din Grecia, P. W. Kampiles a fost arestat de catre agenti ai F.B.I. si deferit justitiei. Versiunea oficiala a F.B.I., in legatura cu arestarea lui Kampiles, a fost brodata in jurul faptului ca fiind sub influenta alcoolului, acesta s-ar fi laudat fata de un alt coleg de la C.I.A. pe nume George Ioanides, cum a castigat el bani de la rusi, la Atena.
Istoria pare neverosimila, el intrand probabil a in atentia contraspionajului grecesc, exact din momentul in care a luat contactul cu Ambasada U.R.S.S. la Atena. Afland despre cine este vorba (adica un grec, cetatean american) autoritatile grecesti au informat F.B.I., cu care intretin legaturi de cooperare. Dupa arestare, au urmat zile intense de interogatoare, teste cu detectorul de minciuni, presiuni si amenintari, in urma carora nervii lui Kampiles au cedat.
Leslie Dircks, seful Directiei pentru Stiinta si Tehnologie a depus eforturi imense pentru a nu se declansa un proces public de spionaj, convins fiind ca acesta putea aduce grave prejudicii C.I.A. Disputa dintre F.B.I. care insista pentru un proces si C.I.A. a ajuns pana la presedintele S.U.A., Jimmy Carter, care a autorizat procesul. La proces a fost invitat sa depuna marturie insusi directorul Leslie Dircks.
Acesta a recunoscut ca ajungerea in posesia rusilor a Manualului Tehnic al satelitului K.H.11 a adus grave prejudicii intereselor si securitatii Statelor Unite ale Americii. In final, tribunalul l-a condamnat pe Kampiles la 50 de ani inchisoare. Marea amaraciune a specialistilor din cadrul Directiei pentru Stiinta si Tehnologie a C.I.A. a constat in faptul ca amaratul si neinspiratul de P. W. Kampiles le-a vandut rusilor un manual ce valora milioane de dolari pentru mizerabila suma de numai 3.000 de dolari.
Dupa ce au intrat in posesia Manualului Tehnic K.H.-11, pe intregul teritoriu al fostei U.R.S.S. s-au luat masuri extraordinare de camuflaj, lucru ce a condus la ingreunarea cercetarii americane prin sateliti.
Extras 2
TPED
Denumirea provine de la prescurtarea Tasking, Processing, Exploitation si Dissemination , nefiind doar o procesualitate ci un sistem de sisteme. Unii sugereaza a fi un canal, in timp real, de management al Comunitatii Geospatiale si de Imagerie (Imaging and Geospatial Community IGC). Ea poate fi gindita si ca un ansamblu de sisteme si procese care adauga valoare unui sistem de colectare a infomatiilor. Ea poate fi asociata unei discipline - SIGINT sau unei evaluari de culegere a informatiilor specifice.
Tasking este culegerea unei imagini prin satelit referitoare la un spatiu dat.
Processing aceste imagini primare,culese de satelit, sunt procesate printr-un program adecvat modalitatilor de culegere a datelor primare.
Exploitation constituie rezultatul procesarii datelor.
Dissemination este faza in care avem produsele informationale rezultate.
O varianta alternativa o constituie GCAS, adica Gathering, Creation, Analysis si Sharing. Daca analizam termenii vom constata urmatoarele diferentieri:
Tasking constituie un model care porneste de la premisa saraciei de informatii avute la dispozitie, pe cind Gathering este un model bazat pe abundenta de informatii si cauta o solutie la problema importanta este identificarea unei tinte specifice.
Processing se realizeaza in cazul unui singur senzor pentru culegerea de informatii, in timp ce Creation este in cazul unor senzori multipli.
Exploitation este bazata pe viziunea de Indicare si Alarmare a Imageriei, iar Analysis este caracterizata de ponderea factorului uman, care cauta sa identifice tendinte in cadrul informatiilor.
Dissemination constituie un model de transfer a datelor de tipul de la unul la mai multi, iar Sharing este un model de comunicare al infomatiilor de tipul de la mai multi la multi.
Putem concluziona ca TPED implica o viziune liniara a datelor, in timp ce GCAS constituie cazul unei viziuni ciclice a informatiilor.
