http://www.securitatenationala.ro/ ro-gb Copyright Francisc Toba 2006 francisc@nospam.com (francisc) francisc@nospam.com (francisc) Mon, 21 May 2012 05:36:24 +0300 Mon, 21 May 2012 05:36:24 +0300 http://backend.userland.com/rss e107 (http://e107.org) hourly 1 60 http://www.securitatenationala.ro/e107_images/button.png http://www.securitatenationala.ro/ 88 31 http://www.securitatenationala.ro/news.php?item.27.1
Decidenţii politici şi experţii lumii au ajuns la concluzia că pacea, dezvoltare, conservarea mediului natural şi respectul pentru drepturile libertările fundamentale ale omului sînt indivizibile, interelaţionate şi interdependente, constituind fundamentul unei lumi sustenabile.

Conferinţa ONU pentru Mediu şi Dezvoltare (UNCED) din anul 1992 a admis că legislaţia constituie una din componentele esenţiale în procesele de implementare a politicilor în domeniul mediului şi dezvoltării la nivelele globale, regionale şi naţionale. Conferinţa a subliniat necesitatea urgentă de integrare problemele de mediu şi dezvoltare la toate nivelele incluzînd :a)elaborarea unui echilibru între preocupările privind mediul natural şi dezvoltare; b)clarificarea relaţiilor dintre diferitele tratate actuale, şi c)asigurarea implicării naţiunilor atît în elaborarea cît şi în implementarea acestor măsuri legale, cu centrarea pe statele în curs de dezvoltare.


Descarcati intregul document aici: http://www.securitatenationala.ro/download.php?view.7
]]>
Decidenţii politici şi experţii lumii au ajuns la concluzia că pacea, dezvoltare, conservarea mediului natural şi respectul pentru drepturile libertările fundamentale ale omului sînt indivizibile, interelaţionate şi interdependente, constituind fundamentul unei lumi sustenabile.

Conferinţa ONU pentru Mediu şi Dezvoltare (UNCED) din anul 1992 a admis că legislaţia constituie una din componentele esenţiale în procesele de implementare a politicilor în domeniul mediului şi dezvoltării la nivelele globale, regionale şi naţionale. Conferinţa a subliniat necesitatea urgentă de integrare problemele de mediu şi dezvoltare la toate nivelele incluzînd :a)elaborarea unui echilibru între preocupările privind mediul natural şi dezvoltare; b)clarificarea relaţiilor dintre diferitele tratate actuale, şi c)asigurarea implicării naţiunilor atît în elaborarea cît şi în implementarea acestor măsuri legale, cu centrarea pe statele în curs de dezvoltare.


Descarcati intregul document aici: http://www.securitatenationala.ro/download.php?view.7
]]> Stiri francisc Tue, 18 Jan 2011 22:01:37 +0200 http://www.securitatenationala.ro/news.php?item.27.1 http://www.securitatenationala.ro/news.php?item.26.1 Schimbarile climatice si securitatea mediului, noua paradigma a milenului trei


Abstract – la ora actuală evoluţiile civilizaţiei umane tind să genereze cel mai mare conflict şi cea mai importantă sursă de dezechilibru global: modificările climatice. Conceptele actuale care se referă la protecţia mediului sau la securitatea ecologică sînt limitate din perspectiva abordării holistice a fenomenelor actuale. Introducem noţiunea de securitatea mediului – care trebuie văzută atît sub aspect profilactic cît şi punitiv – care se constituie în expresia de maximă generalitate privind evoluţia civilizaţiei pămîntene şi cea de mediu înglobant.

Cuvinte cheie – securitatea mediului, mediul înglobant, ecotransologia, dezvoltarea verde

Evoluţia lui homo sapiens a fost marcată şi de modalitatea în care el s-a raportat la mediul înglobant, adică la cu ceea ce reducţionist numim astăzi „mediul înconjurător”. Relaţia lui cu acesta, de-al lungul secolelor, a fost redusă la absorbţia resurselor necesare vieţii şi, în era industriala şi post-industrială, la rejecţia surplusului tehnologic şi depozitarea/aruncarea produselor cu ciclul de viaţă expirat, denumite deşeuri.
Omul, în evoluţia sa pînă acum cîteva decenii, nu a fost preocupat de consecinţele directe sau perverse ale acestei atitudini. Dezechilibrele determinate de atitudinea lui au evoluat încet dar implacabil. La ora actuală natura desenează tot mai violent „nota de plata” a atitudinii, uneori sfidătoare, a omului în raport cu ea. Arsenalul distructiv al naturii este uneori dincolo de capacitatea omului de a sesiza primejdiile iar modul în care el a fost obişnuit să proceseze informaţiile, privind echilibrele ecologice, se dovedeşte astăzi cel mai mare handicap chiar pentru supravieţuirea fiinţei umane.

Descarcati intreg documentul in sectiunea Download sau direct http://www.securitatenationala.ro/download.php?view.6
]]> Schimbarile climatice si securitatea mediului, noua paradigma a milenului trei


Abstract – la ora actuală evoluţiile civilizaţiei umane tind să genereze cel mai mare conflict şi cea mai importantă sursă de dezechilibru global: modificările climatice. Conceptele actuale care se referă la protecţia mediului sau la securitatea ecologică sînt limitate din perspectiva abordării holistice a fenomenelor actuale. Introducem noţiunea de securitatea mediului – care trebuie văzută atît sub aspect profilactic cît şi punitiv – care se constituie în expresia de maximă generalitate privind evoluţia civilizaţiei pămîntene şi cea de mediu înglobant.

Cuvinte cheie – securitatea mediului, mediul înglobant, ecotransologia, dezvoltarea verde

Evoluţia lui homo sapiens a fost marcată şi de modalitatea în care el s-a raportat la mediul înglobant, adică la cu ceea ce reducţionist numim astăzi „mediul înconjurător”. Relaţia lui cu acesta, de-al lungul secolelor, a fost redusă la absorbţia resurselor necesare vieţii şi, în era industriala şi post-industrială, la rejecţia surplusului tehnologic şi depozitarea/aruncarea produselor cu ciclul de viaţă expirat, denumite deşeuri.
Omul, în evoluţia sa pînă acum cîteva decenii, nu a fost preocupat de consecinţele directe sau perverse ale acestei atitudini. Dezechilibrele determinate de atitudinea lui au evoluat încet dar implacabil. La ora actuală natura desenează tot mai violent „nota de plata” a atitudinii, uneori sfidătoare, a omului în raport cu ea. Arsenalul distructiv al naturii este uneori dincolo de capacitatea omului de a sesiza primejdiile iar modul în care el a fost obişnuit să proceseze informaţiile, privind echilibrele ecologice, se dovedeşte astăzi cel mai mare handicap chiar pentru supravieţuirea fiinţei umane.

Descarcati intreg documentul in sectiunea Download sau direct http://www.securitatenationala.ro/download.php?view.6
]]> Stiri francisc Mon, 02 Aug 2010 10:46:10 +0300 http://www.securitatenationala.ro/news.php?item.26.1 http://www.securitatenationala.ro/news.php?item.25.1 DIMENSIUNEA SPAŢIALĂ A SECURITĂŢII MEDIULUI

MOTTO: Omul a cucerit cosmosul.Trebuie să se mai lupte cu sine însuşi (Vasile Ghica)

Abstract – Deşi am cucerit o parte din cosmos, încă nu suntem pregătiţi să trăim în afara spaţiului planetei noastre. Pentru susţinerea în continuare a premiselor de dezvoltare a civlizaţiei actuale, va trebui să ne reconsiderăm raportul faţă de mediul natural, să asigurăm „securizarea” resurselor, în vederea creării condiţiilor unei dezvoltări durabile/sustenabile. Autorii propun o definiţie a securităţii naţionale şi a securităţii mediului, ca răspuns la impactul fenomenelor care afectează temporar sau ireversibil societatea umană.

Cuvinte cheie – securitatea naţională, securitatea mediului, dezvoltare durabilă/sustenabilă, vulcani, astropolitica


Premisele abordării

Modificările parametrilor mediului internaţional de securitate au determinat redefinirea „spaţiului” ca variabilă de maximă relevanţă pentru securitatea fiecărei naţiuni. Printre factorii care au modificat rolul şi importanţa spaţiului în politica de securitate naţională putem enumera:
• riscul mărit şi competiţia;
• modificările naturii conflictelor militare (războiul) în care avantajul informaţiilor şi atacurile asimetrice au devenit tot mai importante;
• dinamica modificărilor tehnologice;
• atenţia acordată de către decidenţii strategici, militari şi comunităţile de intelligence imageriei spaţiale.

Recent a vizitat Romania, la invitaţia „Clubului de la Bucureşti” profesorul Lester R.Brown, directorul Institutului pentru Politica Pământului, Washington D.C., care a prezentat ultima sa lucrare „Planul B 3.0” cu subtitlul „Mobilizare generală pentru salvarea civilizaţiei”, editura Tehnică, 2010. Ceea ce merită să menţionăm este apelul distinsului om de ştiinţă american la trecerea umanităţii din postura de spectator la cea de factor activ în procesul de salvare a civilizaţiei planetare. Complexitatea fenomenelor care periclitează Pământul impun un efort generalizat şi un activism proactiv, mai ales în sfera securităţii mediului.

Considerăm că problematica securităţii mediului este omniprezentă şi, din păcate, omnipotentă prin caracterul ei discret, de lungă durată şi uneori ireversibil. Handicapul fundamental al umanităţii, în raport cu mama-natură, este raportarea existenţială la scări diferite ale timpului motiv pentru care aparatul conceptual se dovedeşte de cele mai multe ori inadecvat.

1.Definirea conceptelor de securitate naţională şi securitatea mediului.
Avansăm o posibilă definire a conceptului de securitate naţională, astfel:
Securitatea naţiunii este un parametru de stare şi o procesualitate pe care naţiunea a moştenit-o , a acumulat-o şi o poate generara, azi şi în viitor, precum şi a tuturor capabilităţilor naţionale şi colective internaţionale necesare identificării şi gestionării performante a vulnerabilităţilor, riscurilor, ameninţărilor şi agresiunilor de orice formă, interne şi externe.

Teza 1 – Instituţiile statului, comunităţile şi fiecare cetăţean vor acţiona în domeniul securităţii naţiunii în conformitate cu principiile precauţiei şi al echilibrului optim între obiective şi resursele disponibile, avînd ca finalitate prezervarea aspectelor fundamentale ale identităţii şi valorilor naţionale şi asigurarea condiţiilor dezvoltării sustenabile.

Teza 2 – Securitate naţiunii nu mai este monopolul exclusiv al statului iar gestionarea sa efectivă are la bază parteneriatul public-privat şi comunicarea performantă, în baza unor reglementări moderne privind colaborarea cu mediul academic şi ştiinţific, mediul de afaceri, societăţile furnizoare de servicii private de securitate şi societate în ansamblul ei.

Modificările climatice sînt megaprocese care evoluează la o altă scara a timpului în raport cu ceea ce civilizaţia consumatoristă a înţeles ca sistem de referinţă temporală. Globalizarea proceselor economice a determinat intercondiţionări la nivel planetar dar mediul înglobant impune, tot mai sever, reconceptualizarea raporturilor omului cu natura, nevoia tot mai stringentă de a trece de la o civilizaţie a profitului la o civilizaţie bazată pe resurse.
Omenirea trebuie să se centreze pe analiza cost/profit sub aspectul raporturilor cu natura înglobantă. În acest sens avansăm nevoia unei noi paradigme: securitatea mediului. Acest concept ia in considerare abordarea holistică a raporturilor om-natură, a sistemului global civilizaţie-mediul înglobant.
(...)

Descarcati intregul document din sectiunea Download sau http://www.securitatenationala.ro/download.php?view.4

]]> DIMENSIUNEA SPAŢIALĂ A SECURITĂŢII MEDIULUI

MOTTO: Omul a cucerit cosmosul.Trebuie să se mai lupte cu sine însuşi (Vasile Ghica)

Abstract – Deşi am cucerit o parte din cosmos, încă nu suntem pregătiţi să trăim în afara spaţiului planetei noastre. Pentru susţinerea în continuare a premiselor de dezvoltare a civlizaţiei actuale, va trebui să ne reconsiderăm raportul faţă de mediul natural, să asigurăm „securizarea” resurselor, în vederea creării condiţiilor unei dezvoltări durabile/sustenabile. Autorii propun o definiţie a securităţii naţionale şi a securităţii mediului, ca răspuns la impactul fenomenelor care afectează temporar sau ireversibil societatea umană.

Cuvinte cheie – securitatea naţională, securitatea mediului, dezvoltare durabilă/sustenabilă, vulcani, astropolitica


Premisele abordării

Modificările parametrilor mediului internaţional de securitate au determinat redefinirea „spaţiului” ca variabilă de maximă relevanţă pentru securitatea fiecărei naţiuni. Printre factorii care au modificat rolul şi importanţa spaţiului în politica de securitate naţională putem enumera:
• riscul mărit şi competiţia;
• modificările naturii conflictelor militare (războiul) în care avantajul informaţiilor şi atacurile asimetrice au devenit tot mai importante;
• dinamica modificărilor tehnologice;
• atenţia acordată de către decidenţii strategici, militari şi comunităţile de intelligence imageriei spaţiale.

Recent a vizitat Romania, la invitaţia „Clubului de la Bucureşti” profesorul Lester R.Brown, directorul Institutului pentru Politica Pământului, Washington D.C., care a prezentat ultima sa lucrare „Planul B 3.0” cu subtitlul „Mobilizare generală pentru salvarea civilizaţiei”, editura Tehnică, 2010. Ceea ce merită să menţionăm este apelul distinsului om de ştiinţă american la trecerea umanităţii din postura de spectator la cea de factor activ în procesul de salvare a civilizaţiei planetare. Complexitatea fenomenelor care periclitează Pământul impun un efort generalizat şi un activism proactiv, mai ales în sfera securităţii mediului.

Considerăm că problematica securităţii mediului este omniprezentă şi, din păcate, omnipotentă prin caracterul ei discret, de lungă durată şi uneori ireversibil. Handicapul fundamental al umanităţii, în raport cu mama-natură, este raportarea existenţială la scări diferite ale timpului motiv pentru care aparatul conceptual se dovedeşte de cele mai multe ori inadecvat.

1.Definirea conceptelor de securitate naţională şi securitatea mediului.
Avansăm o posibilă definire a conceptului de securitate naţională, astfel:
Securitatea naţiunii este un parametru de stare şi o procesualitate pe care naţiunea a moştenit-o , a acumulat-o şi o poate generara, azi şi în viitor, precum şi a tuturor capabilităţilor naţionale şi colective internaţionale necesare identificării şi gestionării performante a vulnerabilităţilor, riscurilor, ameninţărilor şi agresiunilor de orice formă, interne şi externe.

Teza 1 – Instituţiile statului, comunităţile şi fiecare cetăţean vor acţiona în domeniul securităţii naţiunii în conformitate cu principiile precauţiei şi al echilibrului optim între obiective şi resursele disponibile, avînd ca finalitate prezervarea aspectelor fundamentale ale identităţii şi valorilor naţionale şi asigurarea condiţiilor dezvoltării sustenabile.

Teza 2 – Securitate naţiunii nu mai este monopolul exclusiv al statului iar gestionarea sa efectivă are la bază parteneriatul public-privat şi comunicarea performantă, în baza unor reglementări moderne privind colaborarea cu mediul academic şi ştiinţific, mediul de afaceri, societăţile furnizoare de servicii private de securitate şi societate în ansamblul ei.

Modificările climatice sînt megaprocese care evoluează la o altă scara a timpului în raport cu ceea ce civilizaţia consumatoristă a înţeles ca sistem de referinţă temporală. Globalizarea proceselor economice a determinat intercondiţionări la nivel planetar dar mediul înglobant impune, tot mai sever, reconceptualizarea raporturilor omului cu natura, nevoia tot mai stringentă de a trece de la o civilizaţie a profitului la o civilizaţie bazată pe resurse.
Omenirea trebuie să se centreze pe analiza cost/profit sub aspectul raporturilor cu natura înglobantă. În acest sens avansăm nevoia unei noi paradigme: securitatea mediului. Acest concept ia in considerare abordarea holistică a raporturilor om-natură, a sistemului global civilizaţie-mediul înglobant.
(...)

Descarcati intregul document din sectiunea Download sau http://www.securitatenationala.ro/download.php?view.4

]]> Stiri francisc Mon, 02 Aug 2010 10:39:03 +0300 http://www.securitatenationala.ro/news.php?item.25.1 http://www.securitatenationala.ro/news.php?item.24.1 ROMENVIROTEC 2010

Securitatea mediului – componentă fundamentală a securităţii naţiunii

Premisa abordării
Confruntarea fără precedent dintre civilizaţia umană şi natură, accelerată de procesul globalizării, a determinat grave dezechilibre în ecosistemele naturale şi a creat premisele dispariţiei omului de pe Terra. Globalizarea , explozia interdependenţei planetare, a generat o „pace feroce” care nu a putut fi anticipată.
Scena internaţională actuală, marcată de grave deviaţii şi eşecuri, impune identificarea unei noi căi fundamentale de înţelegere a mediului de afaceri şi, mai ales, a determinărilor acestuia în raport cu natura, respectiv cu diversitatea biologică şi resursele naturale.
Fiinţa umană interpetează şi evocă mediul natural din perspectiva propriei culturi, care o orientează, sau nu, spre utilizarea responsabilă a libertăţii iar proiectele privind dezvoltarea umană integrală nu pot ignora generaţiile viitoare şi trebuie să fie marcate de solidaritate şi justiţie inter-generaţională, ţinînd seamă de o serie de contexte: ecologice, juridice, economice, politice şi culturale.
Cercetările arheologice şi cele privind modificările climatice au demonstrat, fără dubiu, că a existat şi va exista întotdeauna o corelare între modificarea tipului de cultură al civilizaţiilor şi modificările climatice proprii perioadei respective.
(...)

Descarcati intregul document din sectiunea Download sau direct http://www.securitatenationala.ro/download.php?view.3
]]> ROMENVIROTEC 2010

Securitatea mediului – componentă fundamentală a securităţii naţiunii

Premisa abordării
Confruntarea fără precedent dintre civilizaţia umană şi natură, accelerată de procesul globalizării, a determinat grave dezechilibre în ecosistemele naturale şi a creat premisele dispariţiei omului de pe Terra. Globalizarea , explozia interdependenţei planetare, a generat o „pace feroce” care nu a putut fi anticipată.
Scena internaţională actuală, marcată de grave deviaţii şi eşecuri, impune identificarea unei noi căi fundamentale de înţelegere a mediului de afaceri şi, mai ales, a determinărilor acestuia în raport cu natura, respectiv cu diversitatea biologică şi resursele naturale.
Fiinţa umană interpetează şi evocă mediul natural din perspectiva propriei culturi, care o orientează, sau nu, spre utilizarea responsabilă a libertăţii iar proiectele privind dezvoltarea umană integrală nu pot ignora generaţiile viitoare şi trebuie să fie marcate de solidaritate şi justiţie inter-generaţională, ţinînd seamă de o serie de contexte: ecologice, juridice, economice, politice şi culturale.
Cercetările arheologice şi cele privind modificările climatice au demonstrat, fără dubiu, că a existat şi va exista întotdeauna o corelare între modificarea tipului de cultură al civilizaţiilor şi modificările climatice proprii perioadei respective.
(...)

Descarcati intregul document din sectiunea Download sau direct http://www.securitatenationala.ro/download.php?view.3
]]> Stiri francisc Mon, 02 Aug 2010 10:33:28 +0300 http://www.securitatenationala.ro/news.php?item.24.1 http://www.securitatenationala.ro/news.php?item.23.1 Putem sesiza, în această etapă, primele excese din partea omului în raporturile sale cu mediul înglobant: vînarea unor specii pînă la exterminare (elefanţii pentru fildeş, spre exemplu) şi identificarea/exploatarea unor zăcăminte naturale de cărbune, gaze naturale sau petrol fără nici o grijă pentru fauna şi flora învecinată.
De la exploatarea unor resurse pînă la realizarea produselor finale omul generează deşeuri. Începe, într-o fază embrionară, conflictul dintre om şi natura înglobantă. Securitatea teritorială, bazată pe conflictul între ideologii, sacrifică resurse enorme pentru înarmare iar conflictele regionale (Vietnam) devin poligoanele de testare a unor arme ( napalmul) care afectează grav atît omul cît şi natura.
Marile imperii coloniale au dispărut – atingînd masa critică de sustenabilitatea din perspectiva securităţii teritoriale – generînd o multitudine de conflicte locale pentru eliberare. Noi resurse şi noi teritorii sînt devorate/devastate în aceste războaie locale.
Echilibrul precar al Războiului Rece a fost menţinut cu mari sacrificii în sfera resurselor întrucît competiţia tehnologică, mai ales în domeniul militar, a solicitat noi şi noi materii prime şi materiale. Securitatea militară a devenit regele neîncoronat al existenţei globale. Natura a fost privită ca un izvor nesecat de resurse şi un loc ideal pentru depozitarea deşeurilor. Resursele naturale au devenit axa de forţă a resurselor de securitate. Dezvoltarea armelor de nimicire în masă, mai ales a celui nuclear, ridică tot mai mult semne de întrebare privind supravieţuirea naturii  şi a speciei umane în general. Pentru prima oară oameni conştietizează că securitatea militară poate deveni cea mai teribilă armă împotriva securităţii mediului.

Prin securitatea mediului înţelegem atît biosecuritatea, adică securitatea a tot ceea ce este viu, cît şi securitatea lumii anorganice, cea care generează resursele şi găzduieşte biosul pe glob.

Intreg articolul: http://www.securitatenationala.ro/e107_plugins/content/content.php?content.29
]]> Putem sesiza, în această etapă, primele excese din partea omului în raporturile sale cu mediul înglobant: vînarea unor specii pînă la exterminare (elefanţii pentru fildeş, spre exemplu) şi identificarea/exploatarea unor zăcăminte naturale de cărbune, gaze naturale sau petrol fără nici o grijă pentru fauna şi flora învecinată.
De la exploatarea unor resurse pînă la realizarea produselor finale omul generează deşeuri. Începe, într-o fază embrionară, conflictul dintre om şi natura înglobantă. Securitatea teritorială, bazată pe conflictul între ideologii, sacrifică resurse enorme pentru înarmare iar conflictele regionale (Vietnam) devin poligoanele de testare a unor arme ( napalmul) care afectează grav atît omul cît şi natura.
Marile imperii coloniale au dispărut – atingînd masa critică de sustenabilitatea din perspectiva securităţii teritoriale – generînd o multitudine de conflicte locale pentru eliberare. Noi resurse şi noi teritorii sînt devorate/devastate în aceste războaie locale.
Echilibrul precar al Războiului Rece a fost menţinut cu mari sacrificii în sfera resurselor întrucît competiţia tehnologică, mai ales în domeniul militar, a solicitat noi şi noi materii prime şi materiale. Securitatea militară a devenit regele neîncoronat al existenţei globale. Natura a fost privită ca un izvor nesecat de resurse şi un loc ideal pentru depozitarea deşeurilor. Resursele naturale au devenit axa de forţă a resurselor de securitate. Dezvoltarea armelor de nimicire în masă, mai ales a celui nuclear, ridică tot mai mult semne de întrebare privind supravieţuirea naturii  şi a speciei umane în general. Pentru prima oară oameni conştietizează că securitatea militară poate deveni cea mai teribilă armă împotriva securităţii mediului.

Prin securitatea mediului înţelegem atît biosecuritatea, adică securitatea a tot ceea ce este viu, cît şi securitatea lumii anorganice, cea care generează resursele şi găzduieşte biosul pe glob.

Intreg articolul: http://www.securitatenationala.ro/e107_plugins/content/content.php?content.29
]]> Stiri francisc Tue, 22 Sep 2009 22:24:06 +0300 http://www.securitatenationala.ro/news.php?item.23.1 http://www.securitatenationala.ro/news.php?item.22.1 Uneori putem sesiza ridicolul. Un exemplu in acest sens l-a constituit pozitia unui lider de ONG atunci cind au fost aduse in dezbatere publica setul de legi privind securitatea natiunii. Cind s-a ajuns la proiectul de lege privind activitatea din sfera securitatii – care incearca sa adapteze legea sigurantei nationale – distinsul conducator de ONG a sustinut, spre amuzamentul celor prezenti, ca trebuie eliminat cuvintul “securitate” din ratiuni de posibila conexiune cu fosta institutie a lui Ceausescu!

Aceasta atitudine, prezenta la multi dintre contemporanii nostri, are o dubla explicatie: pe de o parte, manipularea publica declansata dupa anul 1990 care viza reducerea potentialului operational al comunitatii nationale de informatii (pentru a permite “cucerirea” Romaniei prin modalitati de agresiune non-militare) si, pe de alta parte, insuficienta preocupare a institutiilor guvernamentale, ONG-uri sau formatori de opinie de a explica oamenilor ca acest concept – securitate – este inclus in denumiri cu valente globale (Consiliul de Securitate al ONU) sau regionale (Organizatia pentru Securitate si Cooperare in Europa – OSCE).

Securitatea, ca si concept de maxima generalitate, este in acelasi timp un parametru de stare si o procesualitate socio-economica. Cu exceptia unei Hotariri a CSAT din anul 2002, nu exista un act normativ care sa defineasca acest domeniu. Un proiect care sa fie denumit “Lege privind activitatea din sfera securitatii Romaniei” ar putea inlocui cu succes actuala lege a sigurantei si ar putea oferi o prima definire – validata printr-un text de lege – a conceptului “securitate nationala” si ar putea face precizarile legale privind componenta si atributiile institutiilor in acest domeniu.

In opinia mea pot exista mai multe perspective din care putem defini conceptual securitatea natiunii, astfel:
1. Securitatea natiunii poate fi formata din securitatea interna si securitatea externa.
2. Securitatea poate fi formata din aparare militara, securitatea publica (care poate include si protectia publica) si intelligence.
3. Securitatea poate include activitati de tip safety (siguranta) si protection (protectie). Activitatea de tip safety presupune functionarea in parametrii proiectati ai unui sistem (organizarile sociale au particularitati de care trebuie sa se tina seama) si protectie, altfel spus contracararea agresiunilor externe asupra sistemului si mentinerea lui in parametrii specifici starii safety. Putem accepta ca atunci cind se vorbeste despre siguranta publica sa intelegem acea stare in care legalitatea este respectata iar comunitatile umane evolueaza in paramaterii normali ai unei societati democratice.
]]> Uneori putem sesiza ridicolul. Un exemplu in acest sens l-a constituit pozitia unui lider de ONG atunci cind au fost aduse in dezbatere publica setul de legi privind securitatea natiunii. Cind s-a ajuns la proiectul de lege privind activitatea din sfera securitatii – care incearca sa adapteze legea sigurantei nationale – distinsul conducator de ONG a sustinut, spre amuzamentul celor prezenti, ca trebuie eliminat cuvintul “securitate” din ratiuni de posibila conexiune cu fosta institutie a lui Ceausescu!

Aceasta atitudine, prezenta la multi dintre contemporanii nostri, are o dubla explicatie: pe de o parte, manipularea publica declansata dupa anul 1990 care viza reducerea potentialului operational al comunitatii nationale de informatii (pentru a permite “cucerirea” Romaniei prin modalitati de agresiune non-militare) si, pe de alta parte, insuficienta preocupare a institutiilor guvernamentale, ONG-uri sau formatori de opinie de a explica oamenilor ca acest concept – securitate – este inclus in denumiri cu valente globale (Consiliul de Securitate al ONU) sau regionale (Organizatia pentru Securitate si Cooperare in Europa – OSCE).

Securitatea, ca si concept de maxima generalitate, este in acelasi timp un parametru de stare si o procesualitate socio-economica. Cu exceptia unei Hotariri a CSAT din anul 2002, nu exista un act normativ care sa defineasca acest domeniu. Un proiect care sa fie denumit “Lege privind activitatea din sfera securitatii Romaniei” ar putea inlocui cu succes actuala lege a sigurantei si ar putea oferi o prima definire – validata printr-un text de lege – a conceptului “securitate nationala” si ar putea face precizarile legale privind componenta si atributiile institutiilor in acest domeniu.

In opinia mea pot exista mai multe perspective din care putem defini conceptual securitatea natiunii, astfel:
1. Securitatea natiunii poate fi formata din securitatea interna si securitatea externa.
2. Securitatea poate fi formata din aparare militara, securitatea publica (care poate include si protectia publica) si intelligence.
3. Securitatea poate include activitati de tip safety (siguranta) si protection (protectie). Activitatea de tip safety presupune functionarea in parametrii proiectati ai unui sistem (organizarile sociale au particularitati de care trebuie sa se tina seama) si protectie, altfel spus contracararea agresiunilor externe asupra sistemului si mentinerea lui in parametrii specifici starii safety. Putem accepta ca atunci cind se vorbeste despre siguranta publica sa intelegem acea stare in care legalitatea este respectata iar comunitatile umane evolueaza in paramaterii normali ai unei societati democratice.
]]> Stiri francisc Sun, 26 Apr 2009 15:24:41 +0300 http://www.securitatenationala.ro/news.php?item.22.1 http://www.securitatenationala.ro/news.php?item.21.1 Profesionalizarea politicului

Revista Lumea sub lupa

Motto: Accept ideologiile, dar detest metodologiile.

Copacul ideologiilor va fi veşnic verde, susţin unii analişti politici. Din păcate, la umbra acestui copac cresc majoritatea ciupercilor politice. Ca şi ciupercile majoritatea acestora au existenţe efemere dar consecinţele toxice ale existenţei acestora viciază, de cele mai multe ori, o întreagă naţiune.
De foarte multe ori prin profesionalizarea politicului se susţine promovarea tehnocraţilor. Fals. Domeniul de intervenţie al decidenţilor politici – naţiunea - este o construcţie socio-economică extrem de complexă în care modelele de intervenţie sistemice îşi dovedesc rapid limitele. O naţiune nu este o sumă mecanică de componente ci este un organism viu, cu milioane de „celule” umane care depind de deciziile politicienlor.

Citeste intreg articolul: http://www.securitatenationala.ro/e107_plugins/content/content.php?content.28
]]> Profesionalizarea politicului

Revista Lumea sub lupa

Motto: Accept ideologiile, dar detest metodologiile.

Copacul ideologiilor va fi veşnic verde, susţin unii analişti politici. Din păcate, la umbra acestui copac cresc majoritatea ciupercilor politice. Ca şi ciupercile majoritatea acestora au existenţe efemere dar consecinţele toxice ale existenţei acestora viciază, de cele mai multe ori, o întreagă naţiune.
De foarte multe ori prin profesionalizarea politicului se susţine promovarea tehnocraţilor. Fals. Domeniul de intervenţie al decidenţilor politici – naţiunea - este o construcţie socio-economică extrem de complexă în care modelele de intervenţie sistemice îşi dovedesc rapid limitele. O naţiune nu este o sumă mecanică de componente ci este un organism viu, cu milioane de „celule” umane care depind de deciziile politicienlor.

Citeste intreg articolul: http://www.securitatenationala.ro/e107_plugins/content/content.php?content.28
]]> Stiri francisc Sun, 01 Feb 2009 19:56:15 +0200 http://www.securitatenationala.ro/news.php?item.21.1 http://www.securitatenationala.ro/news.php?item.20.1 Dialogul social – componentă a parteneriatului public-privat O posibilă conceptualizare şi abordare “Stregthening Social Dialogue in private security industry" Bucureşti, 10-11 decembrie 2008 Unde se află azi România din perspectiva dialogului privind industria privată de securitate? Pentru a răspunde la această întrebare ne propunem să abordăm următoarele aspecte: 1 cadrul legal privind definirea domeniului securităţii naţionale; 2 parteneriatul public-privat ca soluţie a gestionării acestui domeniu; 3 industria privată de securitate ca parte a parteneriatului public-privat. Din analiza cadrului legal actual vom constata că nu există un document care să valideze unitar domeniul securităţii şi, implicit, nu există un sistem de referinţă la care să ne raportăm atunci cînd ne propunem soluţionarea relaţiei public-privat, în diversele aspecte privind securitatea unei naţiuni. Pe de altă parte, există confuzia (probabil din preluarea mimetică a unor sintagme din legislaţia altor state) referitor la domeniul securităţii prin avansarea unor expresii de genul „privatizarea securităţii” sau chiar „industria de securitate privată”. Dacă avem respect faţă de rigoarea conceptuală şi faţă de unele definiri ale domeniului securităţii vom susţine că operăm cu „servicii publice” sau „servicii private” de securitate. În perspectiva mea securitatea este, pe de o parte, un parametru de stare, şi, pe de altă parte, o procesualitate socială propriei fiecăre naţiuni, comunitate sau cetăţean. Această dublă calitate impune acurateţe şi responsabilitate în abordarea domeniului securităţii. Cititi intreaga prezentare: http://www.securitatenationala.ro/e107_plugins/content/content.php?content.27
]]> Dialogul social – componentă a parteneriatului public-privat O posibilă conceptualizare şi abordare “Stregthening Social Dialogue in private security industry" Bucureşti, 10-11 decembrie 2008 Unde se află azi România din perspectiva dialogului privind industria privată de securitate? Pentru a răspunde la această întrebare ne propunem să abordăm următoarele aspecte: 1 cadrul legal privind definirea domeniului securităţii naţionale; 2 parteneriatul public-privat ca soluţie a gestionării acestui domeniu; 3 industria privată de securitate ca parte a parteneriatului public-privat. Din analiza cadrului legal actual vom constata că nu există un document care să valideze unitar domeniul securităţii şi, implicit, nu există un sistem de referinţă la care să ne raportăm atunci cînd ne propunem soluţionarea relaţiei public-privat, în diversele aspecte privind securitatea unei naţiuni. Pe de altă parte, există confuzia (probabil din preluarea mimetică a unor sintagme din legislaţia altor state) referitor la domeniul securităţii prin avansarea unor expresii de genul „privatizarea securităţii” sau chiar „industria de securitate privată”. Dacă avem respect faţă de rigoarea conceptuală şi faţă de unele definiri ale domeniului securităţii vom susţine că operăm cu „servicii publice” sau „servicii private” de securitate. În perspectiva mea securitatea este, pe de o parte, un parametru de stare, şi, pe de altă parte, o procesualitate socială propriei fiecăre naţiuni, comunitate sau cetăţean. Această dublă calitate impune acurateţe şi responsabilitate în abordarea domeniului securităţii. Cititi intreaga prezentare: http://www.securitatenationala.ro/e107_plugins/content/content.php?content.27
]]> Stiri francisc Sun, 01 Feb 2009 19:52:24 +0200 http://www.securitatenationala.ro/news.php?item.20.1 http://www.securitatenationala.ro/news.php?item.19.1 Intelligence – nevoia unei noi paradigme

Revista PERISCOP

Intelligence este un termen care, în sens general, este acceptat ca definind sfera de activitate a serviciilor de informaţii, adică activităţi incluse în domeniul informaţiilor, contrainformaţiilor şi protecţiei. În sens tradiţional, intelligence cuprinde sfera informaţiilor de securitate, adică a celor care sunt utilizate în deciziile privind securitatea unei naţiuni.
Reconceptualizarea noţiunii de securitate naţională a determinat nevoia unei noi paradigme, a unui nou model de intelligence. Pe principiul vaselor comunicante, specialiştii în intelligence din perioada războiului rece au migrat spre noile dimensiuni ale securităţii, definite de noile familii de agresiuni. Agresiunile materiale, energetice, militare au cedat locul celor din spaţiul virtual sau, mai nou, celor din sfera resurselor energetice, alimentare, de apă sau de cunoaştere (knowledge).

Citeste intreg articolul: http://www.securitatenationala.ro/e107_plugins/content/content.php?content.26
]]> Intelligence – nevoia unei noi paradigme

Revista PERISCOP

Intelligence este un termen care, în sens general, este acceptat ca definind sfera de activitate a serviciilor de informaţii, adică activităţi incluse în domeniul informaţiilor, contrainformaţiilor şi protecţiei. În sens tradiţional, intelligence cuprinde sfera informaţiilor de securitate, adică a celor care sunt utilizate în deciziile privind securitatea unei naţiuni.
Reconceptualizarea noţiunii de securitate naţională a determinat nevoia unei noi paradigme, a unui nou model de intelligence. Pe principiul vaselor comunicante, specialiştii în intelligence din perioada războiului rece au migrat spre noile dimensiuni ale securităţii, definite de noile familii de agresiuni. Agresiunile materiale, energetice, militare au cedat locul celor din spaţiul virtual sau, mai nou, celor din sfera resurselor energetice, alimentare, de apă sau de cunoaştere (knowledge).

Citeste intreg articolul: http://www.securitatenationala.ro/e107_plugins/content/content.php?content.26
]]> Stiri francisc Sun, 01 Feb 2009 19:46:29 +0200 http://www.securitatenationala.ro/news.php?item.19.1